Dr. Adrian Dima - Medic primar ortopedie traumatologie

Formatiuni Tumorale la Nivelul Membrelor

Clasificare, diagnostic si tratament

Tumorile osoase maligne sunt reprezentate de cresterea si inmultirea necontrolanta unor celule osoase canceroase, care formeaza o masa tumorala ce poate substitui tesutul sanatos. Tumorile osoase pot fi primare (cancerul osos primar este tipul de cancer osos in care sediul initial al tumorii este reprezentat de catre tesutul osos) sau secundare (metastazele osoase apar secundar unor procese tumorale cu sediul in alte organe ale corpului – glanda mamara, plaman, prostata…).

Tumorile osoase benigne sunt reprezentate de formatiunile tumorale care nu disemineaza de la locul formarii insa prin dezvoltarea localizata, pot afecta tesutul osos cu aparitia fracturilor spontane.

Cele mai frecvente tumori benigne ale tesutului osos sunt reprezentate de catre:

Osteocondrom: cel mai frecvent tip de cancer benign al tesutului osos, apare mai ales la adolescenti si se afecteaza membrele superioare si inferioare in zona cartlajului de crestere;
Fibromul osos neosifiant: apare la copii si adolescenti cu afectarea membrelor inferioare;
Tumori cu celule gigante: formatiuni tumorale specifice adultilor care prezinta localizare metafizara, in afara cartilajelor de crestere;
Encondromul: formatiune chistica la nivelul cartilajului de crestere care evolueaza in cadrul sindroamelor Mafucci si Ollier;
Displazia fibroasa: reprezinta o tulburare a dezvoltarii sistemului osos care predispune la aparitia fracturilor spontane;
Chistul osos anevrismal se datoreaza unei anomalii de dezvoltare a vaselor de sange care datorita dimensiunilor poate duce la afectarea cartilajelor de crestere.

Caracterul malign al unei tumori osoase se refera la capacitatea celulelor tumorale de a se transforma malign cu diseminare la nivelul organelor interne si determinarea de metastaze in special pulmonare.

Cele mai frecvente tipuri de tumori osoase maligne intalnite in practica medicala sunt reprezentate de catre:

Osteosarcom: apare mai ales la copii si adolescenti si afecteaza articulatia genunchiului, umarului si soldului cu tendinta de cresterea si diseminare rapida;
Sarcomul Ewing: apare mai ales la adolescenti si adulti tineri insa poate afecta si copii cu varsta mai mare de 5 ani. Localizat de obicei la nivelul oaselor lungi ale membrelor inferioare, la nivelul pelvisului, coloanei vertebrale, coastelor, membrelor superioare dar si la nivelul craniului, sarcomul poate evolua cu sindrom febril, particularitate care ingreuneaza stabilirea diagnosticului si poate indica in mod eronat prezenta unei osteomielite hematogene.
Condrosarcomul este intalnit mai frecvent la adultii de varsta mijlocie si la varstnici la nivelul pelvisului si al articulatiilor soldului si umerilor.

Care sunt factorii favorizanti ai cancerului osos

Anumite mutatii genetice determina aparitia unor sindroame specifice (sindromul Li-Fraumeni, Rothmund- Thompson, Mafucci) in cazul carora apar si tumorile osoase. Sindromul osteocondromatos multiplu si mutatia genei retinoblastomului reprezinta si ele factori de risc implicati in aparitia cancerului osos mai ales la copii.

Boala Paget reprezinta o afectiune care determina fragilitate osoasa si predispune la aparitia cancerului osos alaturi de expunerea crescuta la radiatii in scop terapeutic (pacienti cu alte tipuri de tumori tratati cu radioterapie) sau accidental.

Care sunt simptomele cancerului osos

Principalul simptom al tumorilor osoase maligne este reprezentat de durere manifestata in special pe parcursul noptii si nu este determinata de mobilizarea segmentului afectat. Daca tumora este voluminoasa aceasta poate deforma osul cu determinarea impotentei functionale rapide (1-2 luni) si uneori poate este vizibila aparand sub forma unui nodul, putand fi palpata subtegumentar.

Inflamatia, eritemul si sensibilitatea la nivelul tegumentului supraiacent formatiunii tumorale osoase se datoreaza alterarii circulatiei limfatice prin afectarea secundara a vaselor limfatice din apropierea procesului tumoral.

Cum se stabileste diagnosticul tumorilor osoase maligne

Diagnosticul tumorilor osoase se stabileste atat pe baza examenului clinic al pacientului si al anamnezei acestuia cat si cu ajutorul imagisticii medicale reprezentate de catre radiografiile osoase, computer tomograf CT (examinare CT) si rezonanta magnetica nucleara RMN cu substanta de contrast, efectuate de catre medicul radiolog.

Biopsia chirurgicala presupune prelevarea de fragmente osoase de la nivelul tumorii in vederea examinarii histopatologice si stabilirea tipului de tumora al pacientului si respectiv conduita terapeutica.
Investigatiile paraclinice de laborator pentru determinarea biomarkerilor tumorali sunt utilizate atat pentru evaluarea initiala a pacientului cat si pentru supravegherea evolutiei ulterioare post operatorii ale acestuia.

Tratamentul afectiunii

Tratamentul tumorilor osoase maligne este in principal chirurgical, prin care sunt efectuate rezectii osoase cu limite de siguranta ale proceselor tumorale sau ablatie prin radiofrecventa. In anumite situatii interventia chirurgicala poate fi completata de endoproteze pentru inlocuirea tesutului osos indepartat si imbunatatirea postoperatorie a calitatii vietii pacientului.

Radioterapia implica utilizarea de raze X de inalta energie pentru alterarea ADN ului celulelor tumorale si prevenirea diseminarii acestora in organism. Chimioterapia este utilizata de obicei ca metoda complementara tratamentului chirurgical si poate diminua riscul de diseminare postoperatorie al celulelor canceroase.

Formatiunile tumorale osoase benigne reprezentate de catre condroame, chiste osoase si sindromul nonosifiant sunt de obicei monitorizate pe termen lung fara a necesita interventii chirurgicale de reductie. Exista situatii in care tumorile gigante, cele cu potential de malignizare (caracter borderline) sau de fracturare pe os patologic, necesita realizarea unei interventii chirurgicale, uneori similare cu cea practicata pentru tumorile maligne.